Președintele Consiliului Fiscal: Reforma bugetară trebuie să continue

Reformele fiscale din România trebuie să continue, este de părere președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. El crede că deficitul bugetar să fie redus în continuare, iar datoria publică să se stabilizeze la 67-68 la sută din PIB.

Corecțiile fiscale și bugetare adoptate de Guvern au fost absolut necesare, chiar dacă sunt dureroase, este de părere președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. În cadrul unei conferințe susținute la Universitatea Babeș-Bolyai, el a afirmat că, fără aceste măsuri de austeritate, economia României ar fi fost afectată mult mai grav, potrivit Radio România Actualități.

Daniel Dăianu a adăugat că deficitul bugetar, la cel ca și cel de cont curent, trebuie să scadă în continuare, pentru că, altfel, datoria publică va crește până la un prag nesustenabil.

Președintele Consiliului Fiscal afirmă că procesul de aderare a României la OCDE are consecințe favorabile asupra economiei, pentru că autoritățile sunt nevoite să respecte reguli mai stricte. De asemenea, el crede că, dacă nu vor apărea derapaje majore, România ar putea începe demersurile pentru adoptarea monedei euro la finalul acestui deceniu sau la începutul celui viitor.

De la prăbușirea sistemului centralizat în 1990 și până la presiunile fiscale de astăzi, 11 aprilie 2026, deficitul bugetar a fost „umbra” constantă a economiei românești. Istoria ultimelor trei decenii și jumătate este marcată de un paradox structural: perioade de creștere economică spectaculoasă finanțate, de cele mai multe ori, prin deficite care au pus la încercare stabilitatea macroeconomica a țării.

În timp ce Guvernul României negociază în prezent cu Bruxelles-ul noile ținte de ajustare fiscală pentru 2026, cifrele istorice arată o traiectorie sinuoasă. România a trecut de la deficitele controlate din anii ’90 la derapajele masive din timpul crizei financiare din 2008 și, mai recent, la „gaura” bugetară lăsată de pandemie și de crizele energetice succesive.

Anii 1990: Tranziția dureroasă și inflația galopantă

În primii ani de după Revoluție, deficitul bugetar nu era doar o cifră contabilă, ci rezultatul colapsului marii industrii. Statul a fost forțat să subvenționeze pierderile colosale ale companiilor de stat pentru a evita un colaps social total.

• 1990–1992: Deficite mici pe hârtie, dar o economie în picaj.

• 1996–1999: România s-a aflat aproape de incapacitate de plată. Deficitul a fost agravat de restructurarea sistemului bancar (falimentul Bancorex).

2000–2008: „Boom-ul” economic și capcana consumului

Anii de dinaintea aderării la UE și perioada imediat următoare au fost marcați de o creștere economică record. Totuși, în 2007 și 2008, România a ignorat avertismentele economiștilor și a menținut un deficit ridicat într-o economie care dădea semne de supraîncălzire.

2010–2019: Disciplină forțată și relaxare fiscală

După perioada de austeritate (2010-2012), în care deficitul a fost readus sub pragul de 3% impus de Tratatul de la Maastricht, a urmat o perioadă de relaxare. Introducerea unor reduceri de taxe și creșterea salariilor în sectorul public au împins din nou deficitul către limita superioară chiar și în ani cu creștere economică solidă.

2020–2026: Era „Marelui Deficit” și presiunea reformelor

Pandemia de COVID-19 a resetat toate regulile fiscale europene. În 2020, România a atins un deficit record de peste 9% din PIB, cauzat de scăderea veniturilor și explozia cheltuielilor sanitare și sociale.

Evoluția recentă, conform datelor centralizate de Ministerul Finanțelor și Comisia Europeană:

• 2021-2023: O scădere lentă, îngreunată de criza prețurilor la energie și de necesitatea creșterii bugetului pentru Apărare (în contextul războiului din Ucraina).

• 2024-2025: România a intrat în Procedura de Deficit Excesiv și a fost forțată să adopte măsuri fiscale corective (creșteri de taxe și eliminări de facilități).

• 2026 (Prezent): Deficitul rămâne principala vulnerabilitate. În prezent, România încearcă să echilibreze investițiile masive din PNRR cu nevoia de a reduce cheltuielile statului.

Factorii structurali ai deficitului românesc

De ce nu reușește România să mențină un buget echilibrat? Specialiștii identifică trei cauze cronice:

1. Colectarea slabă a veniturilor: România are una dintre cele mai mici ponderi ale veniturilor fiscale în PIB din UE (aproximativ 27%, față de media UE de 40%).

2. Rigiditatea cheltuielilor: Peste 80% din veniturile statului sunt direcționate către salarii în sectorul public și pensii.

3. Evaziunea fiscală: În special la capitolul TVA, unde România deține de ani de zile recordul negativ în Uniunea Europeană.

Daniel Pancu: Următoarele două meciuri, decisive pentru șansele CFR Cluj la titlu